Văzînd probabil că echipa a ajuns în așa hal încît să-l umilească pînă și pe prietenul Iuliu M., finanțatorul vișini(i)lor din Gruia, numitul Arpad Paszkany, și-a băgat picioarele-n fotbal și s-a apucat de ceva nou. Cum a zis chiar el: “Îmi bag picioarele-n el fotbal și mă apuc de ceva nou! Stadionu’ i-l las la Gigi, că s-au simțit bine băieții pe la noi, echipa… să facă Muri ce-o vre’ cu e’, că eu o iau și pe Anamaria și mă duc”.
Găsiți în fotografia de mai jos, de pe site-ul oficial al CFR Cluj, meseria nouă a șefului din Gruia:
Soluție: koobecaF ep ardnA al retomorP
PS: Acest text e un pamflet și se va citi cu zîmbetul pe buze. Cert e că ardnA are 133.876 de fani pe koobecaF, iar CFR Cluj doar 7.344. Trist?
Momentul culminant al Cupei Presei la Fotbal a fost, evident, finala disputată de bloggeri și cei de la NCN-CityNews (despre care am scris AICI, dar fără nici un rezultat. Bine, mi-a promis @emilzice niște followeri în plus pe twitter, numai că degeaba dau acuma refresh la contor. Nimic, nici măcar un follower anemic pe@danieliftene). Dar nu despre asta e vorba. Ci despre ce am reușit să filmez în pauza dintre cele două reprize, cînd o minge, apoi două și apoi trei, s-au oprit în plasa de deasupra terenului. Uitați-vă numai la vitejii noștri cum își încearcă talentul la cîteva găuri, spre bătaia de joc a muierilor de pe margine, care fotbal nu prea înțelegeau, da’ asta cu mingiuțele le era floare la ureche.
Night Fishing-ul fraților Park (Chan-kyong și Chan-wook) e una dintre experiențele de neratat de la TIFF 2011, favoritul competiției de scurtmetraje horror – evident, vine și cu un Urs de la Berlin pentru cel mai bun scurtmetraj. Film făcut cu iPhone 4 în stilul ghost-story-urilor japoneze de anii 50-60. Foarte frumos.
Fascinanta poveste a cavalerului Eu și a calului meu, Bucifal
Da. Îl cheamă Bucifal. Nu a costat chiar 30.000 de euro, cît un pur-sînge, deși pentru mine tot o avere a fost. Dacă nu ar fi fost ziua mea – în martie – și nici colegii mei generoși, noi doi nu ne-am fi întîlnit. Acum, sîntem de o lună și ceva împreună, așa că poate ne-ați văzut pe străzi, prin parcuri, la marșul bicicliștilor alături de alți nobili cavaleri și domnițe. Și poate că sufletele v-au fost frămîntate de invidie sau răvășite de dorință de cum ați pus ochii pe minunata noastră apariție.
Deci, cum povesteam data trecută, visele mele bolnave mă bîntuie tot mai des, dar n-o să vi le povestesc decît pe cele unde apare Boc.
S-a întîmplat azi dimineaţă. Se făcea că sînt într-o clădire din care lumea se tot muta. Printre ei, Oana şi Emil Boc. Mai exact Oana Boc, care îşi împachetase cărţile în cîteva cutii. Era şi Emil pe-acolo. Şi eu i-am întrebat:
- Vă pot ajuta pînă jos?
- Nu, nu, a spus timidă doamna premier, uitîndu-se la cutiile care păreau grele. Boc n-a zis nimic, doar a luat doi rucsaci în spate şi s-a făcut nevăzut pe scări. Am stat puţin şi am coborît după ei. De jos veneau o grămadă de oameni, toţi zîmbitori, cu feţe prietenoase. Unul, mai tînăr, mă opreşte şi-mi zice:
- Ţi-am dat ultima versiune de Heroes, nu? (sînt mare fan HOMM, după cum am mai povestit)
M-am uitat la el încurcat. Cine dracu’ e ăsta, mă întrebam. Cînd m-a văzut că nu zic nimic, s-a scuturat şi el timid şi a spus:
- Bună ziua, domnule ministru!
Şi-atunci m-am trezit.
PS: Colega mea A. (nca) spune că visez cu bătaie pe termen lung. Palatul Victoria, here I come!
O soţie creştin ortodoxă trebuie să aibă, ca orice soţie, o vîrstă… orice vîrstă, numai să fie pe placul soţului creştin ortodox. Spre deosebire de o viitoare soţie obişnuită care-şi postează anunţul disperat pe site-urile de matrimoniale, soţia creştin ortodoxă de pe site-ul de cuplat creştini ortodocşi – Cetatea-Creştină.ro – nu are o geometrie complicată exprimată în coordonatele pierzaniei (1,70 m, 100-60-90), ci doar înălţime, care la rîndul ei e exprimată prin metrica-treime: mică, medie, înaltă.
Dar pentru că nu contează cît de lung are părul, ci important e cum şi cît gîndeşte, soţia creştin ortodoxă e evaluată după ritual şi opinie. Spre exemplu, doar cinci clujence din cele 55 înscrise pe Cetatea-Creştină.ro au curajul să recunoască faptul că “merg mai rar la biserică”, însă speră să găsească “un soţ credincios”.
Dacă minciuna nu ar fi un păcat, cu siguranţă că aceste viitoare soţii creştin ortodoxe ar avea mai multe şanse să devină mai rapid soţii creştin ortodoxe. Asta pentru că în categoria următoare, a celor care “participă deseori la Sfînta Liturghie” există deja 33 de nume cu un avantaj clar. Acum, ce soţ creştin ortodox serios caută o soţie creştin ortodoxă care să meargă “mai rar” la biserică?! Că doar n-o ia să o ducă la mall!
Staţi, cugetaţi la toate de mai sus, dar nu vă grăbiţi ca Adam la îmbucatul din măr, pentru că mai aveţi opţiuni. Ce vreţi să creadă despre ecumenism, vreţi să o duceţi la un concert pe muzică din Guţă, cum vreţi să-i fie calendarul, nou sau vechi? Pentru că lucrurile trebuie să fie clare de la început.
Dacă apelăm la Ucigă-l toaca statistic, lucrurile sînt destul de clare. Soţia creştin ortodoxă cea de toate zilele are undeva între 25 şi 30 de ani, merge deseori la biserică, îşi ţine calendarul pe stil nou, nu ascultă manele, are o înălţime medie şi nu are copii din căsătorii anerioare. Şi, cel mai important, nu are nici o opinie… despre ecumenism.
În schimb, pasărea rară, cea mai de preţ soţie creştin ortodoxă, e în floarea vîrstei – are între 50 şi 60 de ani -, ţine post şi se spovedeşte din cînd în cînd, flirtează cu ecumenismul, are calendarul pe stil vechi sau ascultă manele.
PS: Dacă vă întrebaţi cum arată soţul creştin ortodox comun, aţi fi surprins să aflaţi că e după chipul şi asemănarea soţiei creştin ortodoxe comune… sau viţeversa. Că doar din acelaşi lut şi-aceleaşi coaste sîntem făcuţi.
Recent, am fost într-o lungă deplasare spre casa natală, despre care am mai multe poveşti. Însă ce mă tulbură cel mai mult e că, după o lungă pauză – care a durat cred cîţiva ani – am visat din nou (sau mi-am amintit ce am visat – aici discuţiile dintre specialişti nu s-au terminat). Şi cum să nu-mi aduc aminte dacă m-am trezit într-un lac de sudoare, strîngînd colţu’ pernei în dinţi şi dînd din picioare?!
toonpool.com
Se făcea, că dacă nu s-ar fi făcut nu aş mai fi scris aici, că eram într-o mină… sau o salină. Oricum, undeva la mare adîncime. Eram la o vizită oficială de alea de mai face Boc cînd are cu ce se lăuda. Şi, stînd eu aşa şi căscînd ochii la domn’ prim-ministru, numai ce se-apucă nebunu’ să arunce cu flori în mine. Şi eu mă tot feream, da’ el tot dă-i cu garoafa, dă-i cu trandafiri, dă-i cu pomu’ copt. Eram mai ceva decît Neo în secvenţa aia cu gloanţele de-i şuierau pe lîngă şubă.
Şi atunci m-am trezit aşa cum vă spuneam mai sus.
Evident, am fugit la Google (publicitate mascată!) şi am căutat un dicţionar de ăla de-ţi zice ce-nseamnă dac-ai visat copil verde în poalele unei vaci cu degete în loc de copite păscînd printre curci în flăcări.
Pentru că m-am visat într-o mină înseamnă că: “ieşim la soare din / după dificultăţi şi situaţia noastră se îmbunătăţeşte” sau că “nu ieşim la suprafaţă – faliment, moarte”. Ţinînd cont că era şi Boc acolo… nu ştiu ce să zic!
Mai bine-i las pe desluşitori să spună mai bine: “Foarte curios, piticul apare deseori în vise. Acest om mic de statură trezeşte, în funcţie de scenariu, nelinişte sau simpatie, este îndemanatic şi viclean, înzestrat uneori cu puteri ieşite din comun. Piticii indică superioritatea spiritului şi inteligenţei asupra forţelor brutale primitive care sîntîin general reprezentate de uriaşi. (Vezi şi pigmeu.)
Taguri: 
