Să le explice cineva angajaților Carrefour că, atunci când oamenii își cumpără un LCD, se așteaptă ca acesta să nu fi fost în prealabil călcat în picioare de către niște „inteligenți” copitați prea leneși pentru a folosi o scară atunci când lucrează „la înălțime”. Cutiile nu erau goale, cum poate ați fi înclinați să credeți. După ce băieții au plecat am verificat și doar cutia mare de Philips era goală. Restul erau puse acolo pentru a fi la îndemâna potențialilor cumpărători.
Click pe „shut down”. Sting becul. Pe întuneric, înainte de a ajunge în pat, mă opresc întâi la fereastră. Mă apropii cu fața de geam și îi simt răceala, fără a-l atinge. Mai sunt câteva ore din noapte. Privesc nemișcarea de afară preț de câteva minute, imaginându-mi cum e de partea cealaltă, la -18 grade, doar în tricoul pe care-l am acum pe mine. Apoi deschid geamul. Inspir adânc aerul cu miros de noapte, ascult liniștea, mă uit la stele, apoi, cu două secunde înainte de a-mi fi frig, închid geamul și mă duc la somn. „Ritualul” meu zilnic.
De când mă știu, cu cât mediul aflat de partea cealaltă a unui geam este mai ostil și cu cât sticla ce mă desparte de el e mai subțire, cu atât îmi place mai mult să-i savurez inaccesibilitatea înfrântă. O inaccesibilitate ce se supune transparenței sticlei și devine accesibilă. Ca atunci când te uiți într-un acvariu și rechinul trece alene pe lângă tine. Din propriile noastre acvarii high-tech, protejați, vedem lucruri pe care cei care au trăit înaintea noastră le puteau doar visa.
Am intrat în competiția Pepsi Refresh – Dă un refresh vieții urbane cu o idee simplă: City Start. Mai exact o rețea de standuri plasate la intrările în oraș, în aeroport și în gară, care să ofere câteva facilități esențiale celor care au nevoie de un punct de pornire în explorarea orașului. Mă refer la:
acces internet wireless gratuit;
un calculator care permite navigarea pe internet (limitată la serviciile cele mai utilizate de email, hărți sau rețele de socializare) pentru cei care nu au laptop/smartphone;
prize;
pliante cu informații la obiect (firme de TAXI recomandate, hărți cu stațiile mijloacelor de transport în comun și orarele acestora, hărți cu traseele până la principalele obiective ale orașului etc.);
posibilitatea de a solicita ajutorul unui voluntar din comunitatea Twitter a orașului, care să vină în ajutorul celor care au nevoie de un ghid. Am denumit acest serviciu TwitGuide, iar implementarea sa este deosebit de ușoară (crearea în prealabil a unui hashtag pe twitter și instrucțiuni pentru folosirea acestuia pentru a solicita ajutor)
Proiectul meu a ajuns în etapa a doua a competiției. Pepsi România oferă 20.000 de dolari pentru punerea în practică a ideii câștigătoare. Aceasta va fi aleasă de către un juriu, din primii 10 clasați care obțin cele mai multe voturi. Cu ajutorul vostru, standurile City Start ar putea deveni realitate în Cluj-Napoca și ar arăta ca mai jos. Da, evident că poza se adresează bărbaților, fiindcă ne place să ne imaginăm cum turistele neajutorate (și sexy foc) ne vor cere să le ghidăm prin jungla urbană
Lăsând gluma la o parte, dacă vă place ideea puteți să o votați aici (pentru cei care n-ați mai votat până acum: trebuie să apăsați Votează, să dați “allow” la aplicație, apoi să vă întoarceți pe pagina concursului și să mai dați un click pe butonul roșu “Votează” ca să se înregistreze votul)
ps. Așa arăta proiectul inițial, până să-l “înfrumusețez” Aici am scris mai mult despre idee.
Eu dacă n-am muzică în mașină intru în depresie. Ca urmare am. Și-mi fac periodic cd-uri audio (da, din alea cu 18-19 piese maxim, că am cd player din alt secol). Nu știu cum sunteți voi, dar io nu pot să nu cânt dacă aud ceva piesă faină. Și asta e o problemă, fiindcă de obicei îmi fac cd-uri cu piese faine, cel puțin atunci când nu trebuie să pun pe un cd jumate piese care-mi plac mie / jumate piese care-i plac ei, ca să fie bine… La drum lung poți răcni cât vrei că nu te vede nici dracu, dar în oraș se schimbă datele problemei. Dacă ești gagică și te bâțâi fredonând la semafor, e mișto. Ești drăguță, simpatică, nebunatică, sexy etc. Dacă ești bărbat… “ce naiba face ăla, cântă?”, “haha, uite un ghei”. Și atunci ce faci? Faci ca mine: te sprijini cu cotul de portieră, duci mâna la gură ca și când ești incredibil de plictisit că nu se face odată verde și cânți:
O trecere grafică în revistă a scandalului dintre Ania Blăjan și patronul de la Gimmy, Liviu Alexa. Interpretare personală, bineînțeles. Adăugirile și corecturile sunt binevenite.
Zilele trecute am filmat un nou episod din “Camera ascunsă FTR“, în care Ramona și Daniel au luat pulsul omeniei clujenilor. Ramona a plecat acasă cu o supradoză de încredere în sine în timp ce Daniel… dar mai bine vedeți voi ce s-a întâmplat:
Mai jos puteți vedea prin ce a trebuit să trec eu ieri. Din fericire totul s-a terminat cu bine pentru mine A început cu un e-mail malefic, adresat mie și ei…
Am scăpat de dezastru deorece puii erau de Bichon maltez. Și nu ne plac Bichonii. Happy ending
MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric (…).
Între timp, la Domo…
Bine mă că știți engleză. De fapt nici pe aia nu o știți așa bine, că hotspot se scrie într-un cuvânt. Sunt curios, oare toate Domo-urile din țară au fost împânzite cu agramatismele departamentului de marketing?
Chiar nu ai. Și în categoria ăstora intră cei care nu-și plătesc parcarea înainte de a se urca în mașină iar apoi blochează pe toată lumea. A scris și Zoso despre asta.
La Cluj, culmea prostiei umane se poate observa în toată splendoarea ei la parcarea de lângă primărie. Parkingul are șase etaje, în timpul zilei este plin ochi, iar pentru ca timpul de așteptare să fie minim ți se recomandă să plătești înainte de a te întoarce la mașină. În acest scop administratorii au plasat în clădire vreo 2800 de pancarte în care roagă lumea să plătească înainte de a merge să-și ia mașina. Le găsești pe toate ușile de acces, la intrare, pe casa scării, la budă, practic oriunde te uiți. Este imposibil să nu vezi măcar 10 anunțuri din astea înainte de a ajunge la mașină. Sigur, în afara cazului în care ești un prost cu acte în regulă. Sau un nesimțit din ăla care consideră că e sub demnitatea lui să urmeze o regulă, chiar dacă e de bun simț. Deci tot un prost. Și mulți sunt… Absolut de fiecare dată trebuie să stau după unul care, ajuns la barieră, se trezește că a uitat să plătească, stă să-și dea seama ce se întâmplă, își caută banii și în final se urnește alene spre automatul de tichete sub privirile ucigătoare ale celor care așteaptă după el. Cel mai tare (în sensul de idiot) a fost unul care, după ce a plătit și s-a întors în mașină, a început să plimbe tichetul de parcare în dreptul fantei în care trebuia să-l.. introducă. Fanta respectivă are și un bec ce se aprinde intermitent și care mai că nu-ți spune în cuvinte “Bagă tichetul aici! Bagă tichetul aici!”. Omu’ în schimb îl flutura din ce în ce mai nervos. O fi văzut el în filme că așa se “scanează” un card de acces. Până la urmă s-a înduplecat portarul de el.
Fiindcă și numai fiindcă în clipul de mai jos apar bucăți din colegii mei de redacție, îl postez și aici. În ordinea apariției: mâinile lui Daniel, Laura mea, mâinile lui Daniel din nou, mâna lui Ionuț, mâna mea, ochii Corinei, silueta Renatei, mâinile Laurei (altă Laură, a lui Emil mai precis, dar nu știu dacă ar trebui să zic asta aici, de fapt pot dacă mă gândesc mai bine), picioarele Ancăi, degetul lui Daniel, doi necunoscuți, soră-mea Cristina, mâna mea.
Categoria: 
