Caut apartament cu proprietar fără tulburări paranoice

Două două luni de căutat în zadar, într-un final l-am găsit. Era perfect. Aşa cum mi-am imaginat în toate zilele în care sufeream că nu îl găsesc. Mare, impunător, chiar şi prietenele mele îl iubeau la fel de mult ca mine. În sfîrşit ne-am găsit apartamentul ideal! Trei camere, living imens, numai bun de stat la bîrfe şi filme cu fetele, două balcoane, tot atîtea băi, mobilat modern, birou în fiecare cameră, în Grigorescu, lîngă staţie, totul pentru 300 de euro.

Proprietarul locuind în Oradea, am tratat totul cu agenţia şi ne-am înţeles ca el să vină doar în ziua în care să semnăm contractul iar noi… să primim cheia. Ziua asta trebuia să fie ieri. Totul era plănuit, camerele împărţite, timp de o săptămînă am hotărît pînă şi ce vom găti în noua noastră bucătărie sau ce culoare va avea hîrtia igienică, să se asorteze cu baia. Am stat două ore cu proprietarul la agenţie. Timp în care a reuşit să citească jumătate de contract, a făcut 5899 de însemnări şi cea mai mare problemă a lui era cum o să ne poată da în judecată dacă toate trei sîntem trecute pe acelaşi contract. Am schimbat modelul de contract de aproximativ 10 ori, de ne-a trecut şi lambriurile pe el. A ieşit pentru 2 minute în curte să îşi mute maşina, moment în care şi-a pus toate actele în geantă şi a plecat cu ea (cred că avea şi diplomele fiicei sale, de ale cărei facultăţi şi realizări în viaţă a povestit jumătate de oră iar valiza era mai mare ca a mea de voiaj), acţiune care i-a luat mai mult decît mutatul maşinii. După care s-a întors şi le-a scos iar pe toate.

Vă relatez cîteva din regulile lui:

• Fiica lui va veni să doarmă la noi cînd îşi va da examene
• El va veni să ne controleze, anunţat bineînţeles, dar de cîte ori va dori.
• Are nevoie de datele celeilalte fete care va locui şi care nu era prezentă, inclusiv data la care îi expiră buletinul. Motivul „Dacă îi ceva terorist, pleacă din ţară şi nu o mai poate găsi pentru că buletinul nu mai este valabil?”
• Pentru a-l convinge că prietena noastră nu este terorist, a fugit şi ea de la lucru cu o copie după CI. „Asta nu este hîrtie din-aia după care se şterge imaginea în 3 luni?”, a întrebat individul. Deşi l-am asigurat că, în acest caz, îi vom trimite lunar cîte o copie după buletinele noastre, a trimis jurista de la agenţie să facă o altă copie.
• Dacă una dintre noi se mută trei luni la căpşuni în Spania, nu are voie să vină verişoara să stea în locul ei.
• O oră am discutat numai despre plată, dacă să fie în euro sau lei. Sau ambele. Pînă la urmă a început de abereze ceva cu “revoltă în Grecia, euro dispare”… Nu prea ştiu cum să vă explic, că nu am înţeles.
• Să îi dăm pe lîngă toate numerele de telefon personale şi numerele părinţilor, iar dacă nu avem părinţi, ale bunicilor, unchilor sau mătuşilor. Motivul: „Dacă una moare, cealaltă e în Canada şi cealaltă… (am uitat unde a zis). Eu cum anunţ familia?”. Asta în contextul în care noi toate avem 24 de ani, cu facultatea terminată şi loc de muncă.

Totul s-a terminat cu izbucnirea colegei „teroriste”: „Gata, eu nu mai semnez nimic!” şi noi trei ieşind ca vîntul din agenţie.

P.S Între timp mi-au venit şi cutiile în care să împachetez.
P.S 2 Caut să închiriez apartament frumos, la 3 camere, cu proprietar fără tulburări mentale.

Share